“Cu fiiască plecăciune.
Părinteasca dumitale scrisoare de la 17 zile ale lunii lui mai am primit-o cu nespusă veselie şi m-am bucurat din rărunchi că te afli sănătos, căci eu, din mila cerescului Părinte, mă aflu întru toată întregimea sănătăţii. Bucură-te, taică, şi iarăşi bucură-te, căci, deşi am slujit doi ani la postelnicul pe îmbrăcăminte şi mâncare şi mi-am plecat capul la toţi calicii fără osebire, dar acum, slavă Domnului, am pus mâna pe pâine şi pe cuţit. Am oprit roata norocului: n-am să mă mai tem de nimic!
Postelnicul m-a ales sfetnic de taină al său şi pe negândite mi-a încredinţat o taină prin care în puţin timp pot să ajung om mare. Atât deocamdată: îţi voi mai scrie!
Preaplecat şi dorit al domniei tale fiu,
Dinu Păturică”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu